Dr. Coman Liviu - Medic specialist psihiatrie pediatrică Sibiu
Sunt două tulburări, două condiții medicale care necesită foarte multă atenție din partea specialiștilor. Atât în perioada de diagnosticare, dar și ulterior, pentru o conduită terapeutică corespunzătoare.
Diagnosticul de autism se stabilește după evaluări repetate realizate de către specialiști în dezvoltarea copiilor. De preferat este ca medicul specialist în psihiatrie pediatrică să colaboreze și să lucreze în echipă cu un specialist neurolog pediatru, psiholog clinician și logoped, iar acolo unde este necesar cu medicul pediatru sau genetician.
Dacă în diagnosticul tulburării de spectru autist (TSA), medicul psihiatru de copii are un rol principal, pentru diagnosticarea corectă a epilepsiei, medicul neurolog pediatru are un rol central.
Neurologul pediatru este cel care va indica necesitatea unor investigații medicale precum electroencefalograma (EEG) sau imagistica cerebrală (RMN).
Experiența clinică și studiile ne arată că o parte din copiii diagnosticați cu tulburare de spectru autist prezintă la un moment dat și crize convulsive și modificări specifice pe electroencefalograma.
Vârsta de debut a epilepsiei la acești copii este distrib 
uită bimodal, cu un vârf între vârsta de 2-5 ani și altul în adolescență.
Asocierea autismului și epilepsiei nu este pe deplin elucidată, însă conform datelor literaturii prevalența epilepsiei la acesti copii variază de la 5% până la 46%.
Deficiențele intelectuale reprezintă un factor de risc pentru a dezvolta epilepsie în cadrul TSA. Numărul pacienților cu TSA și deficiențe de intelect ce suferă de epilepsie este aproximativ de trei ori mai mare comparativ cu cei la care intelectul este păstrat.
Un aspect important care trebuie amintit este acela că, si tulburarea de spectru autist, si epilepsia, sunt tulburari care predispun la stigmatizare socială.
Printre consecințele stigmatizării publice a copiilor cu autism și/sau epilespsie se numără vulnerabilitatea la singurătate și la respingere socială.
O sinteză a mai multor studii a raportat cum părinții copiilor cu autism sau epilepsie se confruntă cu stigmatizare, blamare și sentimente de rușine ca urmare a comportamentelor copiilor lor.
Datorită multiplelor efecte în plan etic, so
cial, personal, dar şi terapeutic, este necesară implementarea unor măsuri adecvate pentru controlul fenomenului de stigmatizare și autostigmatizare
În scopul reducerii acestui fenomen, se recomandă în general diminuarea discriminării sociale, îmbunătăţirea asistenţei terapeutice, implementarea de programe educaţionale pentru populaţie, implicarea activă a pacienţilor şi familiilor acestora în acest proces precum și identificarea unei abordari psiho-terapeutice cât mai adecvate.