Depresia postpartum sau depresia postnatală reprezintă o condiție medicală cu potențial sever, care poate surveni în timpul nașterii sau în decursul unui an de la nașterea copilului.
Pentru majoritatea femeilor, aducerea pe lume a unui copil este poate cea mai frumoasă experiență a vieții lor. Totuși, acest eveniment de viață uneori poate determina o stare de spirit de tristețe, melancolie sau chiar nefericire.
Conform ultimelor date ale Organizației Mondiale a Sănătății, depresia postpartum este trăită de 1 din 5 femei. De cele mai multe ori, depresia postpartum nu este diagnosticată, prin urmare netratată. Fără tratament, această afecțiune poate avea o evoluție lungă și cu efecte dăunătoare atât pentru mamă, bebeluș, dar și pentru întreaga familie. Potrivit studiilor, copiii ai căror mame suferă de depresie postpartum au tendința de a întârzia în dezvoltarea abilităților mentale și de comportament.
Literatura de specialitate împarte acest tip de tulburare emoțională în trei categorii distincte:
• Baby blues – cea mai ușoară formă de depresie postnatală, care apare foarte frecvent, afectând mai mult de 50% din femeile primipare. Tulburarea survine de regulă la câteva zile după naștere, simptomele sunt de scurtă durată, rareori prelungindu-se mai mult de două săptămâni, intensitatea maximă fiind atinsă în a patra, a cincea zi.
Principalele simptome: – iritabilitate
• senzația de neputință
• crize de plâns incontrolabil
• tulburări ale apetitului
• tristețe
• Depresia postpartum, propriu zisă, ale cărei manifestări apar în a treia săptămână după naștere și se intensifică în săptămânile 7, 8. Aproximativ 5% dintre femei se simt încă depresive după un an de la nașterea copilului.
Cele mai comune simptome sunt: – oboseala
◦ lipsa energiei
◦ tulburări de somn (insomnie, hipersomnie)
◦ iritabilitate
◦ lipsa de concentrare
◦ dispoziție depresivă
◦ perioade de plâns
◦ simptome de anxietate și depersonalizare
Sentimentul de vinovăție este adesea legat de autoreproșul de a nu face față rolului matern.
Semnele depresiei materne postpartum sunt deseori mascate de modificările psihologice și fiziologice de după naștere. Tânăra mamă nu cunoaște nici ea perioada postpartum, crezând firești aceste stări și nu își dă seama că suferă o depresie, iar dacă ar recunoaște depresia, ar fi „condamnată” de rude și anturaj. Tocmai din această cauză, majoritatea femeilor cu depresie postpartum nu cer ajutor și nu primesc tratament adecvat.
• Psihoza postpartum este forma cea mai severă și neobișnuită a acestei afecțiuni postnatale, înregistrând 1-2 episoade la 1000 de nașteri. Debutul este rapid, simptomele apărând încă din primele 48 până la 72 de ore postpartum. Este mult mai gravă decât primele două forme de depresie și necesită tratament și evaluare psihiatrică.
Simptomele psihozei postpartum apar în primele trei luni de la naștere și constau în: – stări de confuzie și dezorientare
• incoerență
• agitație psihomotorie
• schimbări bruște de dispoziție
• sentimente de deznădejde și culpabilitate
• pierderea contactului cu realitatea
• halucinații, delir
Psihoza postpartum necesită ajutor medical de urgență. Agravarea stării poate duce chiar la suicid. De asemenea, este prezent riscul de a răni pe altcineva, chiar și pe propriul copil.
În legătură cu factorii etiologici, ca în oricare afecțiune psihică, este puțin probabil să existe o singură cauză care să conducă la apariția depresiei postnatale. Studiile genetice și biologice ale tulburărilor afective indică faptul că acestea sunt afecțiuni complexe, care cunosc un determinism multifactorial. Putem vorbi despre o vulnerabilitate genetică, de o predispoziție pentru apariția stărilor depresive, despre existența unei structuri de personalitate dezechilibrate, dar pe lângă toate acestea, este nevoie de factori experențiali și de mediu care să declanșeze boala.
La nivel internațional există studii care au luat în considerare ca factori de risc în apariția depresiei postpartum, factorii biologici-obstetricali, familiali, sociali, psihodinamici, dar și relația cu alte boli psihice. Dintre acești factori, literatura de specialitate consideră că factorii familiali și cei sociali (lipsa suportului instrumental) influențează considerabil dezvoltarea depresiei postpartum.
Se recomandă ca fiecare femeie să fie evaluată măcar o dată pe parcursul sarcinii, și după naștere, pentru a putea beneficia de tratament adecvat, în cazul apariției simptomelor acestui tip de depresie.
STEFANIA DUCA – Psiholog clinician