Electromiografia (EMG) este o investigație medicală utilizată pentru a evalua activitatea electrică a mușchilor scheletici și a nervilor care controlează acești mușchi. La CLINICA NEUROBRAIN, pacienții au acces la test EMG și la alte investigații, în funcție de recomandarea stabilită de medicul specialist.
Investigația EMG oferă informații detaliate despre funcționarea sistemului nervos periferic și a mușchilor, fiind esențială în diagnosticarea și monitorizarea mai multor afecțiuni neuromusculare. Această procedură minim invazivă poate contribui semnificativ la stabilirea unui diagnostic precis și la orientarea tratamentului.
O electromiografie înregistrează activitatea electrică a mușchilor atunci când aceștia sunt în repaus, dar și în timpul contracției. În timpul unei contracții musculare, fibrele musculare sunt activate de semnale electrice trimise de nervi. Prin măsurarea acestora, testul EMG poate oferi informații despre sănătatea și funcționarea mușchilor și nervilor.
Electromiografia poate ajuta la diagnosticarea și monitorizarea unui număr mare de afecțiuni neuromusculare, printre care:
– Afecțiuni ale sistemului nervos periferic,
– Sindrom de tunel carpian,
– Neuropatie periferică,
– Miastenia gravis,
– Disc herniat,
– Miopatie,
– Neuropatie nerv radial, median, ulnar
– Leziuni de plex brahial, leziuni de nerv axilar, leziuni ale măduvei spinării.
– Paralizie Bell,
– Monoplegie sau hemiplegie.
– Tumori ale nervilor periferici,
– Radiculopatie,
– Spondilartroză,
– Leziune a rădăcinii nervoase, cum ar fi nervul sciatic.
– Compresiune nervoasa
– Polimiozită, dermatomiozită,
– Sindromul Lambert-Eaton,
– Vezică neurogenă,
– Scleroză laterală amiotrofică,
– Sindromul Guillain–Barré,
– Mononeuropatie periferică,
– Boala neuronilor motori,
– Distrofie musculară,
Polineuropatia periferică este o afectiune din sfera neurologica, instalata ca urmare a unor leziuni produse la nivelul terminatiilor nervoase ale extremitatilor, respectiv la nivelul mainilor talpilor si palmelor (nervi periferici). Agresiunea la nivelul acestor nervi periferici este insotita de un tablou clinic complex, care difera de la o persoana la alta. Optiunile de tratament si eficienta acestora variaza.
Neuropatiile periferice pot fi întâlnite în multe situații clinice, indiferent de specialitate și provoacă morbiditate semnificativă la pacienți din cauza durerii, slăbiciunii și deformărilor asociate cu acestea. În unele estimări, prevalența sa în populația generală este de 1 până la 3% și crește până la 7% la pacienții cu vârsta peste 50 de ani.
Testarea electrodiagnostic – electroneurografia (ENG) poate identifica nu numai dacă neuropatia periferică poate fi prezentă sau nu. Poate ajuta, de asemenea, să ofere medicului informații pentru a determina etiologia, severitatea și prognosticul tulburării. Anamneza amănunțită, examinarea fizică și ENG sunt toate integrante în evaluarea și tratamentul pacienților care prezintă simptome de neuropatie periferică.
Deși polineuropatiile periferice sunt frecvent întâlnite la pacienții cu diabet zaharat sau consum excesiv de alcool, multe afecțiuni medicale au asocieri cu neuropatiile periferice.
Polineuropatiile periferice pot fi dobândite, cum ar fi diabetul zaharat, amiloidoza, HIV sau chimioterapia, în timp ce unele pot fi moștenite, ca în Charcot-Marie-Tooth.
Simptomele comune ale majorității polineuropatiilor periferice implică parestezii, amorțeală sau durere la extremitățile distale, cum ar fi picioarele sau mâinile. Unele se pot prezenta acut, în timp ce multe au un debut mai insidios. Un pacient poate descrie dificultăți de a-și inchide nasturii la haine sau de a se împiedica de picioare, ceea ce poate fi semne ale agravării slăbiciunii și ale progresiei bolii. Altii pot acuza furnicaturi si arsuri la nivelul talpilor si gambelor, mai ales in timpul noptii. Polineuropatiile mostenite se pot prezenta cu ataxie si crampe musculare, in timp ce polineuropatiile dobandite se prezinta de obicei ca arsuri sau parestezii.
Examenul fizic poate ajuta, de asemenea, la identificarea etiologiei și caracteristicilor neuropatiei periferice. Pacienții cu neuropatie periferică diabetică descriu adesea o distribuție „in mănușă” sau „in ciorap ” a amorțelii la nivelul mâinilor și picioarelor.
O neuropatie senzorială predominantă poate avea scăderea senzației de atingere ușoară sau de vibrație, în timp ce slăbiciune musculară distală și reflexe tendinoase scăzute pot indica o neuropatie predominant motorie.
Pregatirea pacientului – informații despre testare înainte de ziua examinării. Aceștia ar trebui să fie instruiți să-și ia medicamentele și să mănânce așa cum ar face de obicei în ziua examinării. Pacienții trebuie să facă baie sau să își curețe pielea înainte de examinare și să evite aplicarea de loțiuni sau creme pe extremități. În ziua examinării, pacientul se poate îmbrăca în haine largi ,pentru un acces mai bun la musculatura proximală. Atenția la temperatura camerei și temperatura membrelor este importantă, deoarece membrele reci pot provoca modificări ale formei de undă care pot duce la un diagnostic incorect. O scădere a temperaturii poate afecta temporar configurația proteică a canalelor de sodiu de pe nerv, provocând o întârziere în deschiderea și închiderea canalelor. Acest lucru poate crește artificial amplitudinea și poate reduce viteza de conducere. Răcirea focală a extremităților poate cauza latență întârziată, scăderea vitezei de conducere și amplitudine anormal de mare. În schimb, o răcire generalizată a membrelor poate provoca o latență prelungită și scăderea vitezei de conducere cu o amplitudine normală. Când se întâmplă acest lucru, medicul trebuie să ajusteze termostatul de cameră, să încălzească extremitățile cu pachete de căldură timp de câteva minute și să repete examinarea.
Există puține contraindicații absolute pentru efectuarea studiilor de conducere nervoasă (ENG) și a testării electromiografice (EMG). Medicii amână uneori ENG important la pacienții cu stimulatoare cardiace și defibrilatoare implantate din cauza fricii de potențiale efecte negative asupra dispozitivului. Mai multe studii au indicat că în stimulatoarele cardiace cu detecție bipolară, nu există dovezi de activitate de interferență electromagnetică. În 2 studii care au analizat detecția stimulatorului cardiac unipolar și studiile de stimulare nervoasă repetitivă, au fost observate unele dovezi ale activității de interferență.
Majoritatea stimulatoarelor cardiace moderne au senzor bipolar, iar studiile repetitive de stimulare a nervilor nu sunt utilizate în mod obișnuit în majoritatea studiilor de conducere nervoasă pentru neuropatia periferică.
În general, este acceptat faptul că ENG nu cauzează în mod obișnuit riscuri pentru stimulatoarele cardiace implantabile bipolare moderne. Cu toate acestea, se recomandă evitarea stimulării direct deasupra sau lângă dispozitiv. Respectarea ghidurilor producătorilor de dispozitive este esențială, precum și obținerea sfatului cardiologului pacientului cu privire la defibrilatoarele implantate și stimulatoarele cardiace cu detecție unipolară. Efectuarea ENG după dezactivarea dispozitivului și monitorizarea pacienților prin telemetrie este, de asemenea, posibilă. NCS ar trebui evitată la pacienții cu stimulatoare cardiace externe, deoarece aceste fire ar putea fi mai sensibile la electricitate. Stimularea peste o linie centrală ar trebui, de asemenea, evitată, deoarece ar putea stimula inima. [14]
EMG-ul cu ac trebuie evitat la cei cu tulburări de sângerare severe, dar poate fi luat în considerare la pacienții tratați cu anticoagulare, cu monitorizare atentă pentru a asigura un control adecvat al sângerării. Intreruperea tratamentului cu antiagregante antiplachetare (Aspenter, Trombex) nu este necesară în mod obișnuit. Medicii trebuie să fie precauți atunci când pacienții au un număr scăzut de trombocite sau un INR ridicat în afara intervalului terapeutic. Acele pentru EMG nu trebuie introduse niciodată în zonele cu infecție activă a țesuturilor moi.
Referinte :
1.Barrell K, Smith AG. Neuropatia periferică. Med Clin North Am. martie 2019; 103 (2): 383-397. [ PubMed ]
2.Arnold ML. Evaluare a conducerii neuropatiei periferice. Phys Med Rehabil Clin N Am. 2018 noiembrie; 29 (4): 761-776. [ PubMed ]
3.Azhary H, Farooq MU, Bhanushali M, Majid A, Kassab MY. Neuropatia periferică: diagnostic și management diferențial. Sunt un medic de familie. 01 apr 2010; 81 (7):887-92. [ PubMed ]
4.Craig AS, Richardson JK. Neuropatie periferică dobândită. Phys Med Rehabil Clin N Am. 2003 mai; 14 (2): 365-86. [ PubMed ]
5.Ewertz M, Qvortrup C, Eckhoff L. Neuropatia periferică indusă de chimioterapie la pacienții tratați cu taxani și derivați de platină. Acta Oncol. 2015 mai; 54 (5):587-91. [ PubMed ]
6.Julian T, Glascow N, Syeed R, Zis P. Neuropatia periferică legată de alcool: o revizuire sistematică și meta-analiză. J Neurol. Decembrie 2019; 266 (12): 2907-2919. [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ]
7.Kumar A, Patwa HS, Nowak RJ. Terapia cu imunoglobuline în tratamentul neuropatiei motorii multifocale. J Neurol Sci. 15 apr 2017; 375 :190-197. [ PubMed ]
8.Prior DE, Song N, Cohen JA. Boli neuromusculare asociate cu infecția cu virusul imunodeficienței umane. J Neurol Sci. 15 apr 2018; 387 :27-36. [ PubMed ]
9.Basantsova NY, Starshinova AA, Dori A, Zinchenko YS, Yablonskiy PK, Shoenfeld Y. Definirea, diagnosticul și tratamentul neuropatiei cu fibre mici. Neurol Sci. 2019 iulie; 40 (7): 1343-1350. [ PubMed ]
10.Vavra MW, Rubin DI. Evaluarea neuropatiei periferice într-un cadru de neurologie la cabinet. Semin Neurol. 2011 februarie; 31 (1):102-14. [ PubMed ]
CLINICA NEUROBRAIN SIBIU- CABINET NEUROLOGIE
DR COSTEA SIMONA, medic specialist neurologie cu atestat de competență în Ecografie doppler artere carotide și vertebrale
și Ecografie doppler cerebrală
Sibiu, str Cristian nr 15
Tel 0726576141