Se întâmplă uneori ca, după o vreme de când a învățat să folosească toaleta, copilul să reînceapă sa facă pipi în pat, atat ziua cât și noaptea. În cele ce urmează, vom afla mai multe despre această tulburare, destul de frecvent întâlnită în special la băieți.
Enurezisul este o tulburare caracterizată prin emisiuni involuntare de urină ziua și/sau noaptea, anormală raportat la vârsta mentală și care nu este consecința lipsei de control al sfincterului vezical din cauze neurologice, prin atacuri epileptice sau din cauza vreunei anomalii structurale a tractului urinar. Considerând că în jurul vârstei de 3 ani se stabilește controlul sfincterian pentru majoritatea copiilor, datele arată că la 3 ani, 26% dintre copii continuă să prezinte micțiuni involuntare în timpul zilei și 34% dintre copii prezintă micțiuni involuntare nocturne. Prevalența scade odată cu vârsta:la 5 ani -23% dintre copii mai au enurezis, la școlarul mic această problemă este comună :10% la 7 ani și 4% la 10 ani , la 18 ani 1-2% mai prezintă enuresis.
Conform ICD-10, criteriile de diagosticare a enurezisului sunt:-vârsta cronologică și mintală a copilului să fie de cel puțin 5 ani;
-de cel puțin 2 ori pe lună, la copilul mai mic de 7 ani și de cel puțin o dată pe lună la copilul mai mare de 7 ani apare evenimentul enuretic involuntar sau intenționat;
-enurezisul nu este o consecință a epilepsiei sau a incontinenței de etiologie neurologică sau a altor anomalii ale tractului urinar ;
-nu sunt întrunite criteriile pentru alte tulburări psihice;
-durata bolii este de cel puțin 3 luni.
Enuretic este deci considerat, copilul care continuă să ude patul noaptea de cel puțin 3 ori pe săptămâna și care are deja 5 ani. Un copil care între 2 si 3 ani a dobândit control sfincterian și apoi nu a mai urinat în pat ani de zile, iar la un moment dat începe din nou, acest fenomen se consideră enurezis secundar și de obicei este declanșat de factori stresanți ambientali.
Enurezisul poate fi poate fi asociat cu o paletă mai largă de tulburări emoționale și comportamentale. Problemele emoționale pot apărea ca o consecință secundară a disconfortului sau stigmatului cauzat de enurezis. Uneori atât enurezisul cât și tulburarea emoțional/comportamentală pot apărea simultan datorită unor factori etiologici corelați.
Tulburarea se produce mai ales în timpul somnului de noapte, mai rar în somnul de zi. Pierderea de urină poate avea loc si în starea de veghe si apare mai ales la preșcolarul și școlarul mic, stresat că urmare a confruntării cu colectivitatea de copii. Uneori manifestările au caracter relativ regulat și stabil. Alteori dimpotrivă, sunt cu totul neregulate sau apar sub formă de salve cu durată de săptămâni sau luni, salve ce se repetă la intervale variabile de timp. De fiecare dată însă o observație atentă permite evidentierea factorilor psihogeni, noi conflicte sau reactualizarea celor vechi, determinând agravarea tulburărilor, în timp ce schimbarea în bine a climatului socio-familial are ca efect ameliorări, uneori spectaculoase. Cel mai des manifestările îmbracă aspectul de enurezis secundar respectiv pierdere a controlului sfincterian deja însușit, copilul având înaintea debutului tulburărilor o perioadă de cel puțin 12 luni în care s-a păstrat curat.
Copilul cu enurezis poate avea asociat labilitate emoțională, cefalee, dispoziție depresivă, coșmaruri nocturne, capriciozitate, iritabiliate.
Investigatii:-examinarea completă pediatrică, neurologică și psihiatrică;
• examenul de urină cu urocultură este obligatoriu pentru a elimina din diagnostic etiologia infecțioasă;
• proceduri radiologice cu substanțe de contrast, pentru a determina eventualele căușe anatomice (malformații reno-uretro-vezicale) și funcționale (reflux vezico-ureteral);
• EEG-pentru aflarea unor eventuale modificări caracteristice epilepsiei; radiografie lombara; examen psihologic, psihometric.
Bibliografie:
1. Dobrescu Iuliana- Manual de psihiatrie al copilului si adolescentului, Editura InfoMedica, 2005
2. International Classification of Diseases and Related Health Problems (ICD 10)
3. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM) (2004)
Dr. Decean Marius-Gabriel
Medic primar Psihiatrie pediatrică