Sindromul de tunel carpian (STC) reprezinta afectarea nervului median prin compresia acestuia la nivelul incheieturii mainii. Tunelul carpian este o formatiune anatomica localizata la baza mainii (incheietura mainii) care constituie un pasaj ingust, delimitat de oasele carpiene si retinaculul flexorilor (ligamentul carpian transvers) si este traversat de nervul median si noua tendoane.
CAUZE
Sindromul de tunel carpian apare preponderent la persoanele de sex feminin, cu varsta cuprinsa intre 30 – 50 de ani. Atunci cand nu este diagnosticat si tratat STC se poate agrava in timp. In stadiile incipiente, sindromul de tunel carpian se manifesta prin durere si amorteala a zonei, uneori cu senzatia de arsura si furnicaturi.
Afectiunile care pot favoriza aparitia sindromului de tunel carpian prin compresie a nervului median la nivelul articulatiei pumnului sunt:
– Formatiunile tumorale de tipul lipoamelor sau neurofibroamelor mainii
– Diabetul zaharat
– Hipotiroidismul
– Amiloidoza
– Poliartrita reumatoida
– Sarcina
– Eforturile fizice intense si repetitive
Indiferent de cauza sau variantele anatomice care il provoaca, SINDROMUL DE TUNEL CARPIAN trebuie tratat.
Factorii care tin de profesie si presupun efectuarea miscarilor repetitive ale mainii (jucatorii de tenis, alpinisti) sau mentinerea pentru timp indelungat a unei posturi vicioase (mana pe mouse) sunt frecvent implicati in aparitia sindromului de tunel carpian.
SIMPTOME
– Simptomele clasice ale sindromului de canal carpian sunt durerea cu caracter mocnit sau ca o arsura, cu amorteala si furnicaturi la nivelul fetei palmare si al degetului mare, indexului, degetului mijlociu si jumatatii laterale a degetului inelar (teritoriul de inervatie al nervului median).
– Un simptom precoce tipic este trezirea pacientului in timpul noptii cu senzatie de amorteala sau durere la acest nivel. In timpul zilei, aceste simptome apar cand pacientul face activitati care necesita o flexie sau o extensie accentuata sau miscari repetitive de flexie-extensie la nivelul incheieturii pumnului.
– Durerea si amorteala de la nivelul mainii pot iradia in antebrat sau pe fata palmara a pumnului.
– Simptomele se pot ameliora daca pacientul scutura de cateva ori mana sau schimba pozitia acesteia.
– Alte manifestari care pot aparea sunt tumefierea (umflarea) mainii, iar tegumentele pot fi uscate sau reci.
– In stadiile tardive, amortelile pot deveni permanente si apar si deficite motorii cu scaderea progresiva a fortei musculare. Pacientul isi pierde dexteritatea manuala, ca de exemplu nu mai poate face miscari delicate (sa se inchida la nasturi) sau scapa cu usurinta obiectele din mana.
DIAGNOSTIC
Sindromul de tunel carpian este diagnosticat pe baza :
- Descrierii simptomelor si a examenului fizic – medicul neurolog va verifica daca exista o scaderea a sensibilitatii sau o slabiciune musculara la nivelul zonei de mana afectata, daca exista semne de artroza sau daca exista acumulare de lichid (edem) in anumite parti ale corpului, incluzand mainile.
- Medicul va efectua anumite teste specifice:
– Testul Tinel – lovirea usoara cu degetele a zonei palmare a pumnului, deasupra locului de trecere a nervului median, reproduce aparitia furnicaturilor si amortelii in teritoriul de distributie a nervului median
– Testul Phalen– aparitia simptomelor la flexia fortata a pumnului la 90 de grade timp de 1 minut
– Testul de compresie nervoasa– aplicarea de catre medic a unei presiuni cu doua degete la nivelul tunelului carpian timp de 1 minut cu aparitia simptomelor in acelasi teritoriu
4. Diagnosticul pozitiv al sindromului de canal carpian se face cu ajutorul examenului electromiografic (EMG) si al studiilor de conducere nervoasa(ENG), care confirma diagnosticul, evalueaza severitatea afectarii nervului, ghideaza tratamentul si masoara eficienta acestuia si exclud alte tipuri de neuropatii periferice.
- Ecografia de parti moi poate fi utila pentru confirmarea diagnosticului, aratand cresterea in dimensiuni a nervului median.
- Radiografia de pumn este utila pentru a exclude o boala articulara degenerativa (artroza) sau o fractura la acest nivel.
- De asemenea, daca medicul suspicioneaza o boala reumatologica, afectarea tiroidei sau diabet, poate recomanda analize de sange cum ar fi VSH, glicemie, hormoni tiroidieni si factorul reumatoid.
TRATAMENT
Sindromul tunelului carpian poate fi tratat in doua moduri:
– Medicamentos (non-chirurgical) este folosit frecvent in cazuri mai putin severe si permite pacientului sa-si continue activitatile zilnice fara intrerupere.
– Interventia chirurgicala este indicata in cazuri severe si are rezultate foarte bune. Majoritatea pacientilor se vindeca complet, doar un mic procent vor avea o afectare permanenta a nervului median.
Autor: Dr Simona Costea, medic specialist neurologie cu competenta in electromiografie.