TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST

 

 

Dr. Coman Liviu - Medic specialist psihiatrie pediatrică Sibiu

Tulburarea  de spectru autist (TSA), cunoscută și sub numele de tulburare pervazivă de dezvoltare, este o tulburare  neuro-biologica complexî în cadrul căreia sunt afectate mai multe arii de dezvoltare ale copilului, cele mai frecvente fiind deficitele legate de comunicare, limbaj și  socializare, precum și apariția unor comportamente repetitive sau de autostimulare, joc solitar și interese restrânse pentru diverse activități sau persoane.

Semnele autismului pot fi observate uneori din primul an de viață, caz în care putem observa că acești copii:

  • nu zâmbesc ca răspuns la zâmbetul mamei, nu o cauta deloc cu privirea, nu gânguresc,
  • nu par să fie interesați de interacțiunea cu alți copii sau adulți,
  • nu răspund în nici un fel la sunetele scoase de aceștia,
  • nu se uită după obiectele care se mişcă, nu reacţionează la expresiile faciale ale celor din jur,
  • nu râd şi nu-şi manifestă bucuria,
  • iar mai târziu, nu reușesc să rostească nici un cuvânt, nu arată cu degetul, realizează greu contact vizual și se joaca aproape tot timpul singuri.

Cel mai evident semnele autismului se văd în jurul vârstei de doi-trei ani, mai ales atunci când copilul se poartă diferit față de copiii de aceeași vârstă. Putem observa că acești copii au mari dificultăți legate de comunicare și limbaj, unii nu vorbesc deloc, iar alții chiar dacă cunosc câteva cuvinte ei nu le folosesc adecvat.

Printre elementele care ar trebui sa îngrijoreze  orice părinti și să-i îndrepte spre un specialist în evaluarea dezvoltării neuro-psihice la copii putem enumara și următoarele aspecte:

-dificultăți în a înțelege instrucțiuni simple(nu poate sa dea o jucărie dacă i se cere, nu o poate arăta),

-vorbind cu copilul, el reacționează ca și cum nu ar auzi ce i se spune,

-nu învăța în mod firesc gesturile adecvate( ”pa-pa”,”noroc”, „bate palma”),

-nu răspunde la strigarea pe nume, nu-si recunoaște propriul nume,

-nu este interesat de alte persoane, nici de ce oferă acestea,

-la grădinița sau în parc  își petrece timpul mai mult singur,

-nu folosește în sens adecvat jucăriile (le scutura, le miroase, le linge, invarte rotile la masinute ),

-imită greu la cerere o anumită activitate(”fă ca mine”),,

-realizează greu contact vizual

-activități repetitive pe care le exersează timp îndelungat (închide/deschide ușa, învârte roți la masinuță, închide/deschide robinetul sau întrerupătorul),

-dorința de a menține lucrurile doar în anumite locuri, cu reacții violente dacă încercăm să schimbăm  locul în casă a acestora,

-dificultăți în a schimba traseul, drumul spre un obiectiv (gradinița, magazin, casa bunicilor, parc),

-poate face aceeași activitate un timp îndelungat(toarnă apa dintr-un pahar în altul, înșiruiri de obiecte după diverse tipare).